Orhan Pamuk

Mă numesc Roşu este cel mai cunoscut roman al lui Pamuk. Tradus în numeroase limbi, romanul a fost răspândit pe întreg globul, autorul primind numeroase premii. Încununarea sucesului a fost Premiul Nobel, acordat lui Pamuk în 2006. Romanul este al VI-lea al autorului turc, dar nu şi ultimul. În limba română a mai fost tradusă şi cartea Viaţa cea nouă.
Acţiunea din Mă numesc Roşu este plasată în Instambulul secolului al XVII-lea, într-o epocă în care se resimt, în arta şi cultura turcă, puternice influenţe occidentale. Pe fondul neînţelegerilor celor din breasla miniaturiştilor (miniatura era principala formă de artă vizuală de la curtea Padişahului) au loc câteva crime. Căutarea ucigaşului este o muncă greoaie şi migăloasă, caci simgurele indicii care ar putea să trimită la acesta se găsesc în miniaturile ce trebuie să facă parte dintr-o carte comandată de Padişah. Este conturat astfel un conflict major între două categorii de miniaturişti: cei care susţin în continuare folosirea vechilor tehnici (pictura miniaturală era vazută ca un proces de esenţializare a obiectelor) şi cei care susţin folosirea tehnicilor "franţuzeşti" (pictarea obiectului în sine, surprinderea unicităţii sale). Planurile acţiunii nu se opresc însă aici, ci se dezvoltă şi înmulţesc pe măsură ce acţiunea e în desfăţurare, mai ales că autorul foloseşte şi un procedeu ajutător: fiecare capitol are un alt narator. Fiecare personaj devine astfel narator, prezentând evenimentele din perspectivă proprie. Ustensilele, culorile sau obiectele şi fiinţele pictate devin, la rândul lor, naratori, fiecare având de adăugat câte o linie la conturul întregului univers textual. Pamuk ne dezvăluie însă şi câteva dintre misterele puţin accesibile ale lumii orientale.
Romanul se deschide cu intriga, primul capitol avându-l ca narator pe unul dintre miniaturiştii ucişi.Căutarea ucigaşului este firul ce leagă toate personajele, iar în fundal cititorul va descoperi numeroase discuţii şi aserţiuni cu privire la artă, operă de artă sau tehnică de creaţie, discuţii la care participă, în încercarea de a găsi adevărul artistic, după cum spuneam, atât creatorii, artiştii, cât şi obiectele de artă, tablourile. Dar, deşi este un roman despre arta vizuală, Mă numesc Roşu se conturează ca o adevărată artă narativă. Lectura este, ce-i drept, ceva mai greoaie, însă plăcerea pe care o produce o compensează din plin.