Despre dragoste si alti demoni

„ prin tine m-am născut, prin tine trăiesc
prin tine voi muri, prin tine mor.” (Garcilaso)

Mi-am propus, din dorinţa de a pătrunde în simţirile lui Gabriel Jose Garcia Marquez, să îi citesc toate cărţile. Iată cum am ajuns să ating cu gândul şi, mai apoi, să mângâi cu ochii, cartea “Despre dragoste şi alţi demoni”. Realismul magic specific lui Marquez transformă imposibilul în posibil ficţional. Literalmente vorbind, totul devine posibil, chiar şi o iubire între un călugăr şi o fetiţă de numai doisprezece ani.
Un câine cenuşiu, cu stea în frunte, năvăleşte în labirintul străzilor unui târg al Cartaginei secolului al XVIII-lea, stârnind teama locuitorilor şi rănind patru persoane. Trei dintre ele sunt sclavi africani şi nimeni nu se interesează de soarta lor, dar cea de-a patra victimă este Sierva Maria de Todos los Angeles, unica fiică a marchizului de Casalduero.
Neglijată de către marchiz şi soţia sa, care nu-şi joacă prea bine rolul de părinţi, tânăra creşte printre sclavii africani din curtea palatului tatălui ei, de la care deprinde numeroase obiceiuri. Incapabil de a-şi înţelege fiica, marchizul hotărăşte să o trimită la o mănăstire, sub pretextul că este posedată de demoni, pentru a fi exorcizată. Pentru îndeplinirea acestei acţiuni este desemnat călugărul Cayetano Delaura, care, pasionat fiind de literatură, o cucereşte pe tânără cu versuri din Garcilaso şi nu numai. Cei doi trăiesc o dragoste nebună, plină de pasiune, ieşită din comun, blestemată şi condamnată de cei din jur.
Lecturarea acestei carţi se face uşor şi prinde imediat, punându-l pe cititor sub efectul de sepia emanat de toate cărţile lui Marquez.