Serile Humanitas 7

Iată că a avut loc şi ultima dintre Serile Humanitas din acest sezon. Cartea pusă în discuţie vineri, 26.o5.'07 a fost Sunt o babă comunistă!, a scriitorului Dan Lungu. Din păcate, deşi este profesor la Facultatea de Sociologie din cadrul Univ. "Al. I. Cuza", Iaşi, scriitorul nu a fost prezent la întâlnire. Cartea a fost prezentată de către Livia Iacob, doctor în litere, împreună cu trei studenţi în anul al II-lea, la Literatură comparată, Silviu Ciocan, Andra Precupanu şi Răzvan Florea. Discuţia a fost animată cât de cât, chiar dacă cei trei studenţi nu au trăit prea mult în vremurile odioase. Publicul i-a susţinut, apreciindu-le curajul de a apărea în faţa unor necunoscuţi pentru a-şi susţine opiniile.
Interesant este că unii dintre cei care ar trebui să semnaleze evenimente ca acesta o fac fără a şti care este adevărul şi fără a fi de faţă la eveniment, doar pentru a "îndeplini cincinalul", cum se spunea pe vremuri... Un astfel de articol a apărut pe unul dintre siteurile studenţilor din Iaşi, unde un personaj prea zelos a distorsionat o mică parte din adevăr:
http://www.studis.ro/articole/cultural/seara-de-literatura-cu-dan-lungu-1395.html
Mama ei de mass-media!

Despre dragoste si alti demoni

„ prin tine m-am născut, prin tine trăiesc
prin tine voi muri, prin tine mor.” (Garcilaso)

Mi-am propus, din dorinţa de a pătrunde în simţirile lui Gabriel Jose Garcia Marquez, să îi citesc toate cărţile. Iată cum am ajuns să ating cu gândul şi, mai apoi, să mângâi cu ochii, cartea “Despre dragoste şi alţi demoni”. Realismul magic specific lui Marquez transformă imposibilul în posibil ficţional. Literalmente vorbind, totul devine posibil, chiar şi o iubire între un călugăr şi o fetiţă de numai doisprezece ani.
Un câine cenuşiu, cu stea în frunte, năvăleşte în labirintul străzilor unui târg al Cartaginei secolului al XVIII-lea, stârnind teama locuitorilor şi rănind patru persoane. Trei dintre ele sunt sclavi africani şi nimeni nu se interesează de soarta lor, dar cea de-a patra victimă este Sierva Maria de Todos los Angeles, unica fiică a marchizului de Casalduero.
Neglijată de către marchiz şi soţia sa, care nu-şi joacă prea bine rolul de părinţi, tânăra creşte printre sclavii africani din curtea palatului tatălui ei, de la care deprinde numeroase obiceiuri. Incapabil de a-şi înţelege fiica, marchizul hotărăşte să o trimită la o mănăstire, sub pretextul că este posedată de demoni, pentru a fi exorcizată. Pentru îndeplinirea acestei acţiuni este desemnat călugărul Cayetano Delaura, care, pasionat fiind de literatură, o cucereşte pe tânără cu versuri din Garcilaso şi nu numai. Cei doi trăiesc o dragoste nebună, plină de pasiune, ieşită din comun, blestemată şi condamnată de cei din jur.
Lecturarea acestei carţi se face uşor şi prinde imediat, punându-l pe cititor sub efectul de sepia emanat de toate cărţile lui Marquez.

Fie-ne tranziţia uşoară

Cam asta ne urează Radu Paraschivescu într-o culegere de "perle româneşti", apărută în Colecţia Râsul lumii. Nici Cronica cârcotaşilor nu reuşeşte să adune atât de multe inepţii pe centimetru pătrat. Personalităţile româneşti au darul vorbirii şi nu dau înapoi de a la a-l folosi cât mai mult, ciunţind biata noastră limbă. Nu sunt adunate aici doar cuvintele politicienilor (deşi sunt în majoritate), ci şi cele ale altor persoane publice, intens mediatizate: cântăreţi, vedete TV, fotbalişti ş.a. Coperta 4 stipulează clar: "Citindu-le (perlele), până şi ursuzii vehemenţi îşi vor îngădui concesia râsului."
Cartea este împărţită în două: Aşa nu, prima parte, cuprinde exemple de umor involuntar (fragmente din discursuri politice, concluzii ale unora sau idei filosofice ale altora): "Destinul meu a fost marcat de soartă" - conchide Dan Iosif, "Rog poporul român să stea cu mâinile şi picioarele depărtate, ca să-l pătrund cu energia mea.", ne invită Constantin Mudava...; partea a doua, Aşa da, cuprinde vorbe de duh autentice: "Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul", spune Mircea Badea.
"Limba noastră-i o comoară", era un vers dintr-o poezie... Cu atâtea perle, cred şi eu!

Supă de Branduri

Primul articol din meniu...
Superbrands - un album românesc, despre marile branduri din România, realizat de către o echipă de români, destinat publicului românesc, dar scris, bineînţeles, în engleză! Înţeleg faptul că Superbrands este o companie internaţională, dar măcar să scrie ceva ce să înţelegem şi noi... Se putea...
"Faptul că acest album apare este un semn al stabilităţii economice a României!"(traducere liberă) stă scris pe coperta interioară a albumului. Nu e rău, mai ales că trebuie să ştim şi noi, nu? Albumul prezintă un număr de 66 de branduri, atât româneşti cât şi străine, toate la mare căutare pe (la) piaţă; 7UP, ALTEX, always, ARIEL, Cappy, Fulga, HUMANITAS, NOKIA, PETROM, TVR, Winterfresh sunt doar câteva dintre acestea. Desigur, cu toţii căutăm imaginea calităţii - acum ne va fi mai uşor. Era timpul să ne arătăm şi noi muşchiu', pardon, brandu'
Albumul nu este de vânzare (din păcate), dar poate fi găsit şi studiat în librăriile Humanitas. Alte informaţii se pot stoarce de pe siteul Superbrands.
A, ca să nu uit... ăsta e doar primul volum...
Să trăim (super)bine!

Meniul zilei

Într-o zi vine pe la mine un prieten, căruia îi arăt ce e cu blogu meu. "Bun, zice, nu e rău, că nu ştiu dacă mai face şi altcineva aşa ceva, da'... nu ştiu cât de mult te reprezintă chestiile astea. Ar trebui să faci un blog în care să te exprimi aşa cum faci de obicei... Ar prinde la lume mai bine..." Interesantă idee, îmi zic. O singură problemă am... Nu numai că ar trebui să o iau de la zero, ceea ce, de altfel, n-ar fi mare chestie, dar mai sunt câteva sute de bloguri ale unor oameni din ţara asta care fac aceeaşi treabă... Aş fi doar unul în plus...
Aşa că m-am gândit eu (mult şi bine :D) şi mi-am zis că cea mai bună soluţie ar fi să mă manifest tot aici. Şi cum multe dintre expresiile care ar sugera ceea ce vreau să fac sunt deja fumate, ceva legat de bucătărie mi s-a părut a fi cea mai bună alegere. Sau de o terasă la mare... sau un club din Iaşi... Oricum, Meniul zilei mi s-a părut a fi cea mai fericită alegere.
Nu-mi mai rămâne decât să vă avertizez: Feriţi-vă de ceea ce e trecut la această categorie, nu ştiu să gătesc prea bine! Noroace!

Misterioasa flacără a reginei Loana

Umberto Eco reuşeşte, încă o dată, să îşi respecte reţeta. Misterioasa flacără... este un roman despre lectură. Despre tipuri de lectură, despre modalităţi de lecturare şi, nu în ultimul rând, despre impactul lecturii asupra psihicului uman.
Personajul principal al romanului, Yambo, suferă un accident vascular, în urma căruia îşi pierde memoria afectivă. Anticar de profesie, are o cultură generală vastă, putând recita uşor din diferiţi poeţi, rememorând pasaje întregi din diferiţi autori, fără a fi însă în stare să îşi amintească cine este, dacă este căsătorit sau dacă are copii. Pentru a-şi recupera memoria, el se întoarce către locurile unde copilărise, în casa părintească, unde, încetul cu încetul, reuşeşte să îşi reconstituie copilăria, până la anii adolescenţei, când apare şi prima dragoste. Descoperă astfel că, de-a lungul timpului, pentru el idealul feminin a rămas aproape acelaşi. Un nume revine, după ani, pentru a-l răscoli: Sibilla.
Odată cu reconstituirea copilăriei, Yambo reconstituie şi atmosfera specifică celui de-al doilea război mondial şi periadei imediat următoare. Fascismul este scos pe tapet, dar, bineînţeles, din perspectiva copilului de atunci.
Metoda regăsirii de sine este una simplă: Yambo reciteşte cărţile pe care le citea când era mic, ceea ce îl ajută să-şi aducă aminte, încetul cu încetul, de cine era. Trimiterile bibliografice sunt foarte numeroase, peste 250 de titluri fiind citate, şi dintre cele mai variate: de la cărţi de poveşti la benzi desenate, ziare şi reviste, precum şi melodii la modă în acea vreme, filme sau mâncăruri. Titlul romanului este dat de o carte cu acelaşi titlu din 1934, a scriitorului american Lyman Young. Şi, peste toate, romanul lui Eco este "roman ilustrat", cu fotografii dintre cele mai variate şi mai atrăgătoare.
De ce tocmai acest titlu? Asta rămâne să descoperiţi, mai ales regina Loana poate însemna câte ceva pentru fiecare dintre noi...

Sunt o babă comunistă!

Nu, nu este vorba despre mine! Sunt o babă comunistă! este titlul unui roman scris de Dan Lungu. Acţiunea se petrece în jurul alegerilor din 2004. Personajul principal, Emilia Apostoae, este o pensionară, fostă muncitoare la o fabrică de confecţii metalice, care trăieşte nostalgia vremurilor "apuse". Emilia se născuse la ţară şi, deoarece urâse munca de acolo, precum şi noroaiele interminabile, şi-a propus să se mute la oraş. Faptul că a reuşit să facă o şcoală profesională şi să se angajeze la confecţii metalice a marcat-o definitiv. Secţia unde lucra producea marfă pentru export, astfel încât salariul său era destul de substanţial. După revoluţie, când fabrica este inchisă, viaţa ei se schimbă în rău, banii nu mai ajung, iar soţul este nevoit să se apuce de agricultură. Întrebată de ce tânjeşte după comunism, ea face comparaţie între viaţa pe care o duce acum şi cea de atunci, arătând că îi era mult mai bine înainte. Începe să îşi pună întrebări atunci când fiica sa, Alice, plecată de mulţi ani în Canada, o întreabă cu cine va vota la alegeri. Dacă, până în acel moment, singura perspectivă asupra comunismului pe care o accepta era a ei, acum începe, încet-încet, să deschidă ochii şi să îi asculte şi pe cei din jur, înţelegând, spre final, care a fost greşeala ei, deşi nu se lasă convinsă întrutotul. Cartea e construită sub forma unor flash-back-uri, care reprezintă povestiri ale unor momente din viaţa Emiliei (o trecere în revistă de tipul copil-tânăr-bătrân): întâmplări de la fabrică (printre care şi pregătirile pentru o vizită anunţată a Tovarăşului), făcutul terzicului pe vremea când avea 10 ani, discuţiile cu Alice, pe cale să se căsătorească cu un canadian, precum şi unele povestioare despre Întâiul Bărbat al ţării şi soaţa sa, Leana, spuse de un coleg de serviciu. Încă de la începutul cărţii este sesizabil tonul uşor ironic al personajului, ceea ce face ca multe dintre întâmplări să provoace zâmbete. Desigur, baba tot babă rămâne, ea trebuie să critice, iar atunci când nu are pe cine critica îşi îndreaptă atenţia asupra ei înseşi.

Eşti un animal, Viskovitz

Cum altfel te poţi adresa unui personaj care întrupează, pe rând, un şir întreg de animale? Viskovitz îl are ca tată pe autorul rus Alessandro Boffa şi a fost publicat pentru prima dată în 1998. Cartea s-a bucurat de un succes răsunător, fiind tradusă în peste 20 de limbi. Protagonistul este pus în pielea diferitor animale, peşti sau insecte, majoritatea având în comun o înclinaţie deosebită către sexualitate. Alessoandro Boffa reuşeşte astfel să creeze un univers dominat de "dorinţă animalică", prin care, de fapt, ironizează multe dintre tendinţele unilaterale ale bărbaţilor, dar şi numeroase concepţii de viaţă generaliste. Visko străbate întregul lanţ trofic, de la microb până la câine poliţist budist sau leu, de la vierme la albină, de la burete de mare la rechin. Multe dintre "existenţele" sale au un final tragic, însă toate dau, prin intermediul perspectivei personajului, o stare de bună dispoziţie. Cititorul nu poate decât să zâmbească atunci când "ascultă" reflecţiile lui Visko, mai ales că poate să recunoască uşor numeroase tipuri umane în personalităţile personajului.

Colecţiile Cotidianul: Enciclopedica

Iată că cei de la Cotidianul s-au gândit să le mai ofere ceva cititorilor: mici enciclopedii. Colecţia aceasta va avea 7 volume, primul dintre ele fiind lansat luni, 7 mai. Preţul unui volum nu este foarte mare, 10 lei, mai ales că arată destul de bine. Hârtia este de bună calitate, iar unele dintre imagini sunt reuşite din punctul de vedere al graficii, deşi nu extraordinare. Primul volum, cum este la modă în ultima vreme, îi este dedicat lui Leonardo Da Vinci şi a fost distribuit gratuit. Următoarele volume sunt închinate unor personalităţi ale istoriei, precum Dali, Nostradamus sau Einstein, Egiptului, dinozaurilor şi Bibliei. Cei de la Cotidianul merită încă o dată aplauzele noastre.
Mai multe informaţii despre această colecţie puteţi găsi pe site-ul Cotidianul.

Frânturi din astă lume

Această carte a fost publicată la editura Humanitas şi face parte dintr-o colecţie intitulată Râsul Lumii. După cum sugerează şi numele colecţiei, cărţile sunt pline de umor şi au darul de a te face să râzi sau să zâmbeşti, deşi uneori amar. Volumele care fac parte din această colecţie sunt destul de numeroase, cred că peste 20. Cărţile reprezintă atât traduceri din limbi străine, cât şi producţii ale unor autori români de succes.
Frânturi din astă lume este o carte a scriitorului francez Jean-Claude Carrière, tradusă în limba română de Dana Ligia Ilin, şi cuprinde o serie întreagă de sfaturi, anecdote, statistici, proverbe sau informaţii diverse, toate aşezate la limita dintre credibil şi derizoriu, însă înfăţişate cu fineţe şi umor("Mai bine mai târziu decât nicio fată"; "Din două, alta"...). Numeroase picanterii dau o şi mai mare savoare cărţii. Fragmente de emisiuni tv sau radio, demne de Cronica Cârcotaşilor, date istorice sau noţiuni de cultură generală, toate se găsesc reunite în paginile acestei cărţi, dedicată celor care pot gusta umorul de calitate. Merită să îţi petreci câteva ore în compania acestei cărţi (oricum nu durează mai mult de 2), mai ales că mereu îţi vor veni în minte fragmente din ea, pe care vei dori, poate, să le împărtăşeşti şi altora sau să le reciteşti...